Ingusta, infima, neincapatoare, marunta, litotica. Nu am nici ochi in ea sa vad, nici suflet sa primesc, nici maini sa cuprinda. Nu incape nimic. Sunt atat de mica in lumea mea si mai mica. Nici macar nu pot sa imi deschid inima. M-am inchis. Nu stiu nici macar daca exista... bine sau rau sau nicicum. Sunt doar eu singura, intr-o lume in care nu incape nici macar un fir, un fir de nisip. Ce lume! Ce fiinta! Ce dor... Ce pustiu! Cat de mic e pamantul. Cat de mica mi-e casa. Cat de putina lumina. Cata lipsa de spatiu. Ce urma de mine... Daca respir nu mai incape nici macar un sunet, nici macar o umbra. Ma mai vezi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu