E Craciun cu lacrimi din cer. Si e gri. Dintre toate culorile s-a ales un gri aproape stins, abia palpaind pe sub stropi. As zice ca e apa ca mine si-as zambi, dar nu.
Mi-am dat bradul cu alb artificial, pe ici, pe colo, luat din greseala, doar sa fie o urma de ceva care sa semene. De fapt m-a intristat si mi-a mai uscat si respiratia. Undeva mi s-a blocat zambetul si-a iesit totul gri... stins.
As fi vrut Craciun de basm... E doar o poveste simpla, cu ciocolatina de seara mancata in picioare, singura. Cu cafea rece de dimineata, amara si neagra, fara frisca. Se cheama lipsa de alb.
Nu, Craciunul meu nu e nici alb, nici rosu, nici macar verde. E doar gri urban, picurat printre blocuri, de undeva de sus.
Plang crengile din fata geamului meu, ude si negre-pamant. Si Craciunita nu s-a inrosit. Nici trandafirul meu exotic nu si-a mai deschis florile. A avut doar una singura, intr-o zi speciala, apoi a tacut.
Azi e Craciun si ploua cu lacrimi din cer. Mi-s inghetate picioarele goale si mainile mi-s calde. De la unele catre altele se pierde sange, se scurge incolor si rece.
Azi nu am culori, doar un Craciun de ploaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu