negru

Nu e niciun mesaj in plus, nici in minus. Aici numai recit cuvinte de viata portocalii. Dincolo imi plang ranile, imi vars nervii, imi strig dorurile, imi cant neputinta si dragostea. Aici si acum, ma gandesc cum maine am sa mananc boabe mici negre, din acelea de care am luat azi, de care am vorbit ieri, de care vreau mereu. Boabe prinse intre treceri de zile si ani. Boabe ce se sting in placere pe varf de limba. Boabe numarate nenumarat, multe si marunte, mici si stralucitoare, delicat pretentioase. As vrea o lingurita de argint filigranat, rar, sa nu mai fie alta la fel. Sa fie doar a mea, una, sa o umplu cu boabe, sa le stropesc acrisor, sa le asez pe varf si sa le savurez. Nu vreau altfel, nu vreau ca toata lumea, vreau asa, in stilul meu, boabe negru perlat pe argint vechi, sa le simt clipa de clipa zdrobindu-se, alunecand jucaus, eu si ele, noi, gust de mare ca mine.

Intr-o zi mi-a cantat o frantuzoaica. As asculta-o maine si mereu. Pe limba ei imi asez eu dorurile. Si-mi savurez boabele negre picurate prin albul care sunt azi si din cand in cand. Negru pe alb. Extreme imbrancindu-se una in alta pana la unire. Invisible. Cu cuvinte prinse la mijloc, fara oameni. Am sa le separ, cuvant cu cuvant precum boabele negru-tacute.