Dor

Intr-o zi am avut un pian. Si-un bolero. Era albastru. Boleroul. Atunci am primit si o perla-lacrima culeasa de pe obraz. Mi-ai furat-o sarutat si ai plecat zambind. De-atunci mi-s pline visele de albastru si rosu, de perle si bolerouri, de clape de pian. Era un 24 inainte de 25. Si era dupa-masa spre seara. Toata ziua ai stat sa imi desenezi siluete dansand si siraguri ascunse sub tusa de penel rosu. Si le-am asteptat ca pe aer. Femei trecand rotite peste nisipul tau miscator. Te-am intrebat in ce ti-ai infipt radacinile. Mi-ai raspuns, privindu-ma de departe, intr-un pamant pe care mi l-am facut singur. Mi-e dor! Sa stau in tine.