Pe parul tau lung imi alunec gandurile si degetele si cad in nisip. Si nu te ating. Taci, departe de mine, eu incercand sa plec, sa raman. Obsesie. Poate niciodata nu am sa reusesc sa plec. Poate niciodata nu vei veni. Blocata. Mi-e atat de dor de tine urcand scari catre prag, de florile tale, de degetele lungi, de pielea ta fina. Te-am atins. Cred ca doar mi s-a parut. Cred ca nu am facut-o niciodata. Cred ca totul a fost in vis. Stai pe nisip cu spatele la mine, verde, undeva, nu stiu unde. Fluture nevorbitor. Oare de ce nu ti-am spus ca te iubesc? Sau ti-am spus si nu m-ai auzit. Sau poate m-ai auzit si nu m-ai crezut. Sau poate nu stii cat. Nici de cand. Nici de ce. Ori nu ti-am vorbit limba. Alunec cu degetele si gandurile prin parul tau lung si cad in nisip. Printre fire, milioane de nimicuri. Cred ca nu ma auzi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu