Ti-as striga numele in toate cerurile. Pe vremuri iti spuneam print, si rege, si-apoi zeu. Pe vremuri imi raspundeai spunandu-mi "e totul in mintea ta". Si te strigam. Si veneai. Imi spuneai sa plec si ramaneai cu mine pana noaptea tarziu. Sa-ti aud respiratia. Sa-mi auzi gandul si zbaterea. Si-mi cantai. Doamne, imi cantai. Numai mie. Eram si printesa, si regina si zeita. Si toate la un loc nu erau ca mine. Si-mi spuneai ca m-ai pune in lanturi si m-ai biciui si plangeam. Si-ti doream mana pe fata mea, mangaiere. Si stiai. Si-mi cantai din nou, lumina. Si ascultam misterele apei si-ale lumii, si-ale tale mereu, toate. Ma iubeai. Numele tau pe buzele mele. Unde esti?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu