Stau si ma gandesc cum ar fi sa te aud. Ti-am uitat vocea? Cum ar fi sa iti scriu normal? Sa iti vorbesc. Cum ar fi sa vii?
Nu, frumoasa mea, nu mi l-am scos din mine. E acolo, bine infipt. Nu pot, nu vreau, nu stiu sa mi-l scot din mine. Nu inca. Poate nicicand nu o sa o fac. Nu stiu. Poate o sa il scot maine. Poate niciodata. Inca nu stiu nimic.
As vrea sa te aud. Nu-ti mai stiu vocea. Doamne, vreau sa te aud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu