Si mai adaug ceva pe lista, inca ceva ce nu mai vreau sa vad, aud, stiu. Ceva in care mi-am pus sufletul ani buni de zile. Ceva care acum isi atinge nivelul de saturatie.
NU MAI POT! Strig! Urlu sa ma auda toate cerurile. Mi-a ajuns! Atat de mult suflet sa pui in toate si atat de putin sa primesti inapoi, iar cand primesti e doar sub forma de lovitura. NU MAI VREAU! Mi-au ajuns toti anii astia in care totul a mers la dublu, in care totul a fost ... cum a fost. Ma gandeam sa scriu. Nici asta nu cred ca am sa o mai fac. Am sa imi retrag incet pasii. Nu cred ca mai e loc de prea multe. Nu sunt un om care sa treaca peste tot si toate doar pentru a ajunge. Mie imi place calatoria, calatoria frumoasa, corecta, adevarata, linistita. Astazi nu mai e loc de asa ceva. Am sa ii las pe cei bataiosi. Eu chiar nu mai pot sa vad cum nimic nu mai conteaza, cum nimic nu mai are ratiuni firesti de existenta. Cum se stramba coloanele vertebrale, se rup. Nu mai tine de mine lumea asta. Nici nu stiu in ce directie sa o apuc. Am cerut liniste. Nu stiu cand si cum am sa mi-o primesc, daca nici aici, in spatele calculatorului meu nu mai apare. Si aici e loc de violenta. Si aici incap orgolii nenumarate. Si aici sunt batalii pe viata si pe moarte. Eu nu vreau, nu le vreau. Mi-ajunge cat sunt eu de om cu toate cate le gresesc. Nu vreau sa le mai duc si pe ale altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu