Sparg cuvinte ca boabele de cristal. Le izbesc de un zid zgrumturos, dur, rece. Se imprastie in mii de farame. Nici macar nu sclipesc. E doar ideea ca ar putea straluci. Sau o speranta desarta.
Ce lume lipsita de sunete si culoare! Cate boabe de cristal sparte de pereti muti! Cate cuvinte lipsa! Cata tacere! Ce nimeni e pretutindeni! Ce gol e pamantul! Ce sec...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu