duminică, 20 iunie 2010

pian

Undeva intr-o gradina cu suflete, am gasit un pian cantand. Singur. Degetele lui lungi erau albe si negre si zambeau albastru. Si mi-au cantat. Un pian cantand singur printre raze de luna. Stii cum e sa vrei sa adormi in bratele lui? Iar el sa cante singur. Iar tu sa asculti. Iar luna sa fie patrata. Si sus. Imposibil de sus. Pe un drum alb-negru, zambind albastru si atat de imposibil de gasit.
Nu mai imi place pianul. Nici luna. Nici razele ei. Si niciun drum.
GOL. INCOLOR. SURD. Un pian mut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu