despre bunica

Am citit versuri despre o bunica. Si mie mi-e dor de bunica mea. Si de diminetile zilelor de duminica, pe cand stateam in poala ei sa ma pieptene. De focul care ardea in soba, tacut. De soba pe care mainile ei o dadeau cu argint. De fereastra albastra in care-mi facusem casuta, eu, pui mic. De dealul pe care-mi urcasem copilaria. De iarna bunicii. De laptele proaspat, gras si pufos, care mi se topea in gura. De mainile ei care ma adormeau si trezeau, lin ca o poveste. Mi-e dor de ligheanul in care-mi spalam pacatele copilaresti, c-am fugit dupa puiul din curte si-am rupt strugurele prea verde. Mi-e dor de valea din fundul gradinii pe care o stavileam cu pietre sa-mi fac lac. Si de parul din fata casei cu pere dulci, aromate ca serile cu stele. Mi-e mai dor de tine. De dealul de langa dealul meu pe care te plimbi singur si linistit. Fara mine.