iarna de copil

Ninge iar, marunt. Si sclipeste ca-n copilarie, doar ca nu mai sunt strazi fara pasi si roti. Peste tot exista urme. M-as da cu sania pe un deal, sa pun frana cu varful de cizma, sa-l stric. Si sa am manusile pline de turturi, si sa fiu rosie ca focu`, si sa chiui. As sta afara pana cand ceasul ar bate tarziu, sa vad cum se-ntuneca timpul. Si m-as uita sa vad daca nu zboara nimeni pe la geamuri, sa-l banuiesc Mos nevazut. M-as intoarce in sarbatori si-n vacante nesfarsite. Si-as mai merge la gheata cu el de mana. Sa tot alunec in jurul insulei, sa tot ascult difuzoarele, sa tot alerg pe patine, sa tot planuiesc drumuri spre casa si saruturi. Sa fiu copil. Vreau intr-o iarna de copil fara net, fara masini, fara zgomot, fara atatea dureri. Vreau doar sa fiu din nou intr-un alb neatins. Si sa sclipeasca asa ca-n copilarie.