Am stomacul praf. De la toate gandurile care mi l-au macinat, de la toate ideile imposibile, de la toata suferinta si nesomnul ce m-au incoltit. Si eu sunt praf, toata. Pe dinauntru, pe dinafara, in tot imprejurul care ma strange. Si-as pleca. Din nou. Undeva unde sa nu te mai gasesc. Mai am o luna pana sa-ti scriu, desi iti tot scriu. Imposibila de mine. Cine m-o fi inventat? De ce stai si ma contempli ca pe o ciudatenie mai mare ca tine? Sunt atat de uriasa? Asa m-ai facut. De inventat, totusi, m-am inventat singura. E meritul meu de hartuitoare declarata. Intr-o zi, probabil, o sa imi strigi in fata: lasa-ma dracului sa respir! Desi mi-ai strigat-o de mii de ori, inca nu te-am auzit. Inca nu am invatat sa tac, desi cel mai mult imi iubesti tacerea. Sau poate discursul nesuferit? Sau bataile inimii? Sau cuvantul? Sau nimic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu