Am luat-o oarecum de la tine din batatura, frumoasa mea frumoasa. Stii tu. Am luat-o pentru ca acel cineva lipit de sufletul meu obisnuia sa cante asa. Pentru ca ii place Katie. Pentru ca imi place. Pentru ca ma gandesc ca am primit un reportaj sinistru care m-a facut sa imi vad nebunia si m-a speriat. Nu de nebunia mea, pe asta o port cu placere si dragoste, ci de ce s-ar putea spune pe seama ei. M-as ingrozi... Mai stau pana sa o fac. Desi ar trebui sa imi reconsider pozitiile. Ar trebui sa incetez tot ce e manifestare "exterioara", sa imi pastrez doar zona asta, unica in care sa imi vars toate apucaturile si dorurile si magariile pe care le imaginez. Cum le mai numesc... Poate ca asa par din afara.
Ma gandeam cum ma topesc in niste puncte de suspensie si de ce o fac... Ma condamni si ma condamn si totusi raman asa. Cum sa plec cand inca mi-e sufletul plin de ochii lui albastri? Si daca nu am sa ii uit niciodata... imi traiesc viata intr-o paralela normala, iar pe dinauntru ma scald in dorul de el. Sunt normala! Sunt normala! Sunt normala! Atat de normala pe cat imi permite imprejurul anormal de prostie si mizerie. Chiar sunt normala si ma bucur ca sunt asa! Si, stii, te iubesc pe tine frumoasa ca ma certi dulce, pe el pentru ca imi umple sufletul cu ochii lui si mainile lui fine, si buzele pe care nu le-am gasit inca, si totul pe care nu l-am atins. L-as scoate din mine, dar il pastrez bucata cu bucata, un intreg perfect pe care mi-l imaginez al meu. Numai al meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu