Pe firele tale imi astern firele mele si torc. Si tes apoi luceferi precum ochii ascunsi in lutul olarului, albastri ca ziua si noaptea alergand una dupa alta. Ori negri ca ceasurile care se scurg de cand ai plecat. Ori aurii precum copacii pe care mi-i lasi cateodata sa-i vad. Sunt eu. Tu unde esti? Pe cand buzele rosii se sting muscate de neputinta mi-am cautat timpul si timpurile si nu le-am gasit. Niciunele nu sunt fara tine. Imi canti? Mai imi canti? Ti-as cauta printre fire de barba buzele. Pana am sa le gasesc mai torc fire lungi de poveste din care tes apoi luceferi albastri precum marea ce ti-am trimis spre ascultare. Mai vii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu