Mi-e dulce cafeaua. Deja prea dulce. Ma indulcesc si eu ca o bomboana, ca o boaba de strugure stafidita. Atata zahar de simt ca navaleste diabetul peste mine. Fac cu nervii! Am nevoie de aer si de tine, cel pe care il stiu. Nu vreau jeleuri, nici rahaturi, nici ameteli. Pe tine te vreau, dur si zgaltait si furtunos si superb. Barbat. Imi place cand ridici vocea si ma pui sa ascult, sa inteleg. Imi place ca ma surprinzi mereu. Ca stii mai mult de zeci de ori ca mine. Ca-mi canti ce nimeni nu-mi canta. Unde esti? De ca razi de mine? Prefer sa-mi dai un punct de hohote batjocoritoare pe o mare de negru decat lalaieli. Am sa adorm in diabetul asta. Zgaltaie-ma! Urneste-ma din sirop! Da-mi un branci intr-o mare inspumata si prinde-ma sa nu cad inecata. Fii tu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu