Mi-e dor de un cantec, unul anume care imi suna picur cu picur. L-am primit intr-o noapte, pe cand stelele plangeau. Mi-e dor sa il stiu. O zi intreaga l-am cautat, l-am citit, l-am ascultat deslusindu-l. Apoi am plans si eu langa stele. Si-n ziua care a urmat mi-a adus flori. Cantecul meu mi-a adus fire de flori. A urcat pas cu pas catre mine, eu pierduta prinvind. Imi canta dimineata. Imi picura printre raze de zi. Imi aducea lumina. Un cantec despre mistere mi-a intrat in viata ziua, venind dinspre noapte. M-a invatat sa ascult.
Mi-e atat de incet ziua spre seara. Cantecul meu sade trist intre zabrele straine. Eu stiu. Tu stii. L-as tot astepta sa-mi mai vina. Mi-e dor de el. Cate secrete exista pe lume? Cati ochi isi canta picurii fierbinti care se scurg pe sub stele? Cui ii e dor de flori firave rasarite dimineata pe trup? Cui canti, cantec?
Mi-e atat de incet ziua spre seara. Cantecul meu sade trist intre zabrele straine. Eu stiu. Tu stii. L-as tot astepta sa-mi mai vina. Mi-e dor de el. Cate secrete exista pe lume? Cati ochi isi canta picurii fierbinti care se scurg pe sub stele? Cui ii e dor de flori firave rasarite dimineata pe trup? Cui canti, cantec?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu