Stateam intr-o zi intr-o gara. Din dreapta a venit un tren de culoare rosie. Mergea spre stanga, directia inimii mele. Era mic trenul meu, frumos colorat dar mic. M-am urcat in el soptind timid cateva cuvinte. Nu m-a auzit nimeni. Am strigat ceva mai tare. Tot nu m-a auzit nimeni. Apoi am inceput sa colorez geamurile in toate culorile si-atunci lumea a inceput sa imi zambeasca. Tocmai ma urcasem in trenul care mi se potrivea cel mai bine. Astazi circul cu el peste tot. E mare. E frumos. E dificil. Uneori ametitor, chiar enervant, dar circul cu el si lumea ma priveste, ma recunoaste. Unii ma iubesc. Altii nu. Mie imi place trenul asta, chiar daca viteza lui ar vrea sa imi creeze probleme de inima. Merg mai departe pentru ca-mi plac culorile si viata si trenurile ei.
Intre timp am mai prins cateva alte trenuri, in diferite statii. Le-am incercat. Le-am placut. Le-am avut. Pe unele le-am parasit eu, altele au plecat singure lasandu-ma. Unele au ajuns in gara mea si m-au facut fericita asa cum ma face trenul cel ros-colorat. Le-am colorat si pe ele si le admir zilnic. Le iau cu mine de cate ori plec. Sunt o calatoare careia ii plac trenurile colorate. Fac colectie si le numesc reusite. Pe restul le uit pentru ca am memorie scurta.
S-ar crede ca sunt trenuri in care nu te poti urca. Eu cred insa ca oricat de repede, inalt sau aparent inaccesibil ar fi trenul, merita sa faci un efort sa il vezi. Si-apoi, oricat de sus ar fi treapta de urcare in vagon, eu una am grija de fiecare data sa imi iau un scaunel cu mine. Sunt mica, dar imi place sa urc scari multe pentru ca, de cele mai multe ori, scarile urca spre albastru.
Intre timp am mai prins cateva alte trenuri, in diferite statii. Le-am incercat. Le-am placut. Le-am avut. Pe unele le-am parasit eu, altele au plecat singure lasandu-ma. Unele au ajuns in gara mea si m-au facut fericita asa cum ma face trenul cel ros-colorat. Le-am colorat si pe ele si le admir zilnic. Le iau cu mine de cate ori plec. Sunt o calatoare careia ii plac trenurile colorate. Fac colectie si le numesc reusite. Pe restul le uit pentru ca am memorie scurta.
S-ar crede ca sunt trenuri in care nu te poti urca. Eu cred insa ca oricat de repede, inalt sau aparent inaccesibil ar fi trenul, merita sa faci un efort sa il vezi. Si-apoi, oricat de sus ar fi treapta de urcare in vagon, eu una am grija de fiecare data sa imi iau un scaunel cu mine. Sunt mica, dar imi place sa urc scari multe pentru ca, de cele mai multe ori, scarile urca spre albastru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu