Am cunoscut ceva frumos, un suflet. E adanc ascuns dupa niste ochi superbi si o minte brici. E a doua oara in viata cand ma trezesc admirand suflete imbracate in fusta, cand raman muta in fata frumusetii lor. Cu cat e mai rar cu atat e mai minunat. Sufletul acesta superb a facut o ruga de iarna pentru mine si m-a lasat inlacrimata de fericire. Asa imi vine sa umplu cerul cu toate luminile si sa i-l daruiesc pe tot intr-un pachet cu funda rosie uriasa pe care sa ii scriu cat e de minunat. Eu sunt mai plutitoare, Sufletul e mai concret. Mi-ar placea sa ii dau un camin cu foc cald inauntru si un loc pentru caine si o liniste in jur in care sa planteze exact ce-si doreste. Atata zgomot cat ii e placul, atata dragoste cat ii cer ochii si adancurile, atata viata cata ii cere mintea si dorul. Si i-as mai darui un armasar sa cutreiere lumea pana unde vrea, pana la doi pasi in spatele padurii, pana la trei pasi de la marginea oceanului, pana la cinci pasi de luna.
Stii, Suflet, intr-o zi ti-am citit gandurile scrise marunt. Atunci mi-am spus ca ti-as darui oameni calzi care sa iti sarute cuvintele dintre ele si sa iti stearga ochii dupa fiecare durere, sa te acopere si sa stea cu tine, sa nu mai plece niciodata. Tie, Suflet, sa iti dea Dumnezeu o minune pe masura minunii care esti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu