Constat ca toata lumea are un el/ea perfect si toti la un loc au o lipsa de un el/ea perfect. Surprinzator, nu?! Cineva frumos si drag a fost parasit. Si-a schimbat profilul pe facebook (ce oroare!). Si-a adunat lacrimile. Si-a deschis mersul inainte. Evident, atata transformare prin parasire a socat-o pe ea si s-a intors. Cum adica nu mai e al ei? Iar el n-o accepta. Ramane frustrat si cu vesnica intrebare: de ce nu poate fi perfect? Ea ramane pe sufletul lui intr-un mod clasic neimplinit. Toate celelalte vor suferi constiincios. CLISEU. Adaugam si REAL. Mi-e greata de mintea asta care reactioneaza in acelasi fel fara sa se vindece niciodata. Solutia? As spune "la asta ma gandesc maine" ca sa fiu superba. Ce bine ca dupa fiecare azi urmeaza un maine. Nu vom gasi niciodata solutia si ramanem incastrati perfect (cel putin exista un perfect pe lume!) in clisee. Suntem oameni, nu? Gresim. Ni se iarta. Reluam. Insiruire perfecta de imperfect.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu