Trecut-am in alt an. Pe geam tot ninge, doar zapada e murdara, daca o priveste de sus pe cea de jos. Calcata dureros in picioare de oameni care nu isi mai termina mizeriile. Zicea careva ca au ramas aici doar cei care nu vor sa fie altfel si stau nemuncind. Nu-i chiar asa tragic. Ba as zice ca s-au dus aia care nu au speranta pentru ca nu stiu sa si-o oranduiasca. Alta e cu muncitu`, zic eu. Mie mi-e mai dureros cu mizeria, aia care se porneste de peste tot si din toate partile si ne umple pe toti. Si nu-i lege sa o azvarle dintre noi. Si nici cine sa o respecte. Mai degraba biciul lipseste decat harnicia, ca omul stie respectul doar de frica. Niciodata n-am s-o inteleg pe asta, dar am s-o constat mereu.
In rest, am trecut in alt an. Eu una zambind, alergand sa fie totul perfect si bucurandu-ma ca am putut sa ofer. Cineva m-a invatat fericirea darului si-i multumesc, acum, la inceput de an. Pentru ca gandul meu tot intr-acolo se indreapta, chiar daca eu sunt altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu