departari

Era un om care pasea din bucati de lumina. As fi stat sa-l tot vad. I-as fi dat o forma, o alta forma, iar eu m-as fi facut femeie-floare, cu fusta din petale de mac si m-as fi invartit in jurul lui. De sus, dansul lui era singur in noapte, langa dansul meu tot singur. Acelasi loc, doua dansuri, nimic in comun, el un om-robot, eu fiinta pierduta. Doua franturi straine, complet straine, fara sa aiba nici macar ganduri, nici macar sentimente. Doar ca mi-am asezat pe luminile lui cateva clipe. Departe, foarte departe, erau alte ganduri si alte singuratati. Ce folos...