Soc total azi. Nici nu vreau sa ma gandesc intr-acolo. Mi-a venit sa fug in lume, pe varf de munte, sa nu mai stiu de nimic. Apoi mi-am reluat mersul inainte. Nu e nici prima nici ultima data cand mi se intampla. Si-apoi, in varf de munte, cred ca si pasarile or fi ticaloase la cat s-a prafuit lumea asta. Nimic nu e roz. Oricat as vrea sa nu ma obisnuiesc cu asa ceva tot trec mai departe. Principalul e sa nu mai adun lacrimi in mine. Mi-am adus aminte de o salata iceberg cu Roquefort si mi-am spus ca lumea e dulce-cremoasa cu picanterii si cruditati pe masura, so, nu am decat sa o savurez. Mai bine ma bag in patuc si citesc cuminte despre femei aeriene ca mine. Ce bine ca nu stiu sa joc golf, nici sa ma dau cu elicopterul si nici nu cunosc barurile de noapte cu iz acru. Cel in care am fost eu avea un negru care canta la pian si inca unul cu ochelari fumurii si costum impecabil, care dansa unduitor. O tipa cu blana chic si fusta closata si-a facut aparitia discret si delicat ca o printesa, iar cel care servea era aproape nevazut. Si-am baut sampanie. Restul nu mai conteaza si nici macar nu stiu daca s-a intamplat. Cu siguranta nu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu