Se rup crengile. Irezistibila apasare, ca si cand le-ar fermeca o mangaiere de urias si le-ar frange din dragoste. Ce-mi veni? E doar o apasare pe niste crengi care ma-nlantuie. Si simt cum se apleaca vantul pe mine. Gol. Goala. E ca o suflare care vajaie printre ramuri crescute in mine. Au nume, unul strain, unul care nu vine, unul care doare. Simt doar cum se rup crengile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu