Mi-am permis, sper sa nu-ti fie cu suparare. Si-as fi vrut sa te aud. Ceva din tine am regasit in mine si de-asta te-am adus aici. Si, stii, chiar daca stiu ca ma vei certa, am sa iti spun ca tot acolo mi-a zburat gandul, acolo unde imi sade de o vesnicie si sufletul. Pentru ca nu pot fara. Pentru ca... nu ma certa... sub soarele asta inghetat, as da orice sa ii simt lumina. Pentru mine lumineaza. Nu stiu cum, nu mai stiu de cand, nu stiu pana cand. Sunt toata pierduta pe-un drum catre o imbratisare pe care ma rog s-o primesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pierduta ai sa ramai dupa o himera, dupa ideea de a avea ceva al tau, de a iubi, de a exista cineva destinat tie. NU E EL. Am sa-ti repet pana ne vom vedea si atunci iti voi scutura umerii sa pricepi ca cel destinat tie e CU tine nu jucand bambilici de-a barbatul misterior. Of femeie, iti trec anii asteptand o himera. Esti prea desteapta ca sa nu pricepi in ce cerc vicios te invarti. Trezeste-te pana nu e prea tarziu. AI CURAJUL ASTA!
RăspundețiȘtergere