Verde, verde, verde... Sa vezi fluturii verzi care bat la geam, albastru... Dreaming...
Am citit azi despre verde, in mai multe locuri. Cum unii il vad bun, altii il vad rau. Cum se incolaceste, cum respira, cum strabate spre lumina. Intr-o vreme spuneam, senina, ca verdele e al meu, culoarea mea. Si credeam. Intre timp am ramas fara culori.
Ma uitam la portocala mea zisa soare. Ieri. Am gasit-o intr-o zi ratacita in valuri. Se ineca incet, tacand. I-am spus sa imi rada o clipa, sa o iau amintire. Si a stat. Mi-a fost draga, tare draga. Acum o iubesc pentru ca e a mea si e aici. Si rade lumina peste apa. A mea. Aici, printre cuvintele mele.
Posesie. Toate sunt ale mele. Nu trebuie sa cer nimanui nimic. Pot sa respir libera, exact asa cum vreau eu. Le am pe toate si mi-ajung. Le impart frateste cu singuratatea. O zi imi iau o felie de albastru si adorm fericita. Alta zi imi cer niste rosu, sa il simt curgand prin mine, rascolit. Inca o zi ma hranesc cu verde sa-mi creasca sufletul. Si inca o zi ma spal cu lumina sa pot scrie. Totul e perfect! Imi lipseste ceva?
Doar un cuvant, pe care nu mai stiu sa il descriu... L-am pierdut undeva in mine, atat de adanc si departe, si singur. Singur cuvantul, singura eu, singuri impreuna. Incolori.
Am citit azi despre verde, in mai multe locuri. Cum unii il vad bun, altii il vad rau. Cum se incolaceste, cum respira, cum strabate spre lumina. Intr-o vreme spuneam, senina, ca verdele e al meu, culoarea mea. Si credeam. Intre timp am ramas fara culori.
Ma uitam la portocala mea zisa soare. Ieri. Am gasit-o intr-o zi ratacita in valuri. Se ineca incet, tacand. I-am spus sa imi rada o clipa, sa o iau amintire. Si a stat. Mi-a fost draga, tare draga. Acum o iubesc pentru ca e a mea si e aici. Si rade lumina peste apa. A mea. Aici, printre cuvintele mele.
Posesie. Toate sunt ale mele. Nu trebuie sa cer nimanui nimic. Pot sa respir libera, exact asa cum vreau eu. Le am pe toate si mi-ajung. Le impart frateste cu singuratatea. O zi imi iau o felie de albastru si adorm fericita. Alta zi imi cer niste rosu, sa il simt curgand prin mine, rascolit. Inca o zi ma hranesc cu verde sa-mi creasca sufletul. Si inca o zi ma spal cu lumina sa pot scrie. Totul e perfect! Imi lipseste ceva?
Doar un cuvant, pe care nu mai stiu sa il descriu... L-am pierdut undeva in mine, atat de adanc si departe, si singur. Singur cuvantul, singura eu, singuri impreuna. Incolori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu