As putea sa pun sunet, dar nu mai am. Cineva m-a lasat intr-o tacere totala. Nu mai caut nici sunet. Doar stau. Am plecat din toate, din lumea mea, din lumea lui, din lumea lor. Acum stau pe o margine de lume anonima.
Nu sunt trista, sunt doar impotenta. Si e chiar corect. M-as bucura insa de niste lucruri simple si nu-mi iese. De parca as fi legata la ochi sa nu mai vad. Simt o ceata pe simturi. Ieri mi-au amortit degetele scriind. M-am speriat. Sa nu mai simt literele inseamna durere. Trebuie neaparat sa plec. Intr-o zare, in niste zari, pe o apa, undeva, candva.
Ce-as mai da sa strige una la mine: nu vezi ca n-ai nici macar predicat?! Nu am! Pentru ca sunt eu de-ajuns! Si-am sa ma scol intr-o zi din toata impotenta mea si-am sa strig sa se auda pana la stele, privindu-le cu toti ochii. EU!
Nu sunt trista, sunt doar impotenta. Si e chiar corect. M-as bucura insa de niste lucruri simple si nu-mi iese. De parca as fi legata la ochi sa nu mai vad. Simt o ceata pe simturi. Ieri mi-au amortit degetele scriind. M-am speriat. Sa nu mai simt literele inseamna durere. Trebuie neaparat sa plec. Intr-o zare, in niste zari, pe o apa, undeva, candva.
Ce-as mai da sa strige una la mine: nu vezi ca n-ai nici macar predicat?! Nu am! Pentru ca sunt eu de-ajuns! Si-am sa ma scol intr-o zi din toata impotenta mea si-am sa strig sa se auda pana la stele, privindu-le cu toti ochii. EU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu