Repet, precum moara stricata. Scriu pentru mine! E un fel de a-mi aduna gandurile si viata. E modul meu de-a vietui cu mine. Poate intr-o zi o sa ma apuc sa scriu mai altfel, mai altceva, mai cine stie cum. Acum insa scriu asa si-atat. Mi-adun ninsorile mele, in jurul meu, in mine. Nu voi aplauze si iesiri la rampa. Mi-e suficient cuvantul meu, pentru mine, singura. De vrei sa-mi spui, striga si-am sa te ajut. Nu mi-e greu. Dar atat.
Pareri impartite cum ca sunt. Uneori fac versuri. Alteori ma fac ele pe mine. Uneori scriu mult, prea mult, mult prea mult. Ar fi vremea sa tac. Sa ma adun in cuvintele mele si-atat. Nu intreba de ce. Nu intreba unde. Nu intreba cum. Undeva, la un capat de lume, invat sa exist si altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu