Ah, sa nu uit!
Suntem fiinte cu orgolii nenumarate si nemasurate. Mi-am mai adunat un gand si o intrebare. De ce unii iti spun in fata neadevaruri? Cred ca de frica. Exista o frica ancestrala in noi. Nu o putem depasi. Unii.
De obicei nu lupt aiurea. Cand lupt am toate atuurile in mana ca sa castig si mai ales rostul luptei. Esential. Nu-mi plac razboaiele inutile, de dragul armelor. Inutil sa te lupti cu orgolii prostesti. In faza asta, primul impuls e sa ma retrag pentru ca ma cuprinde o mila si-o greata care nu ma mai lasa sa respir si-atunci plec spunand, politicos, bun-ramas. In ultima vreme m-am retras din foarte multe razboaie inutile, din greata, din mila. Si chiar fara sa mai spun "ma scuzati, la revedere". Ma tot retrag. Pe vremuri se spunea ca cel mai destept cedeaza. Nu ma consider fiinta suprema. Nu consider nici ca ceea ce las in urma va acumula o experienta corectiva prin suferinta produsa de superioritatea tacerii frumoase. Au trecut vremurile. Sunt mai mult ca sigura ca, in spate, ramane acelasi orgoliu nemasurat de "am fost mai bun", dar si o frica ancestrala de "ce ar fi fost daca". Ajunge.
Nu concurez inutil. Nu devorez feliile altora. Nu-mi trebuie teritorii ocupate. Nu vreau sa am nimic cu nimeni. Vreau un singur lucru: LINISTE! Atat.
Pe cuvant ca vreau sa ma critic numai pe mine!
Suntem fiinte cu orgolii nenumarate si nemasurate. Mi-am mai adunat un gand si o intrebare. De ce unii iti spun in fata neadevaruri? Cred ca de frica. Exista o frica ancestrala in noi. Nu o putem depasi. Unii.
De obicei nu lupt aiurea. Cand lupt am toate atuurile in mana ca sa castig si mai ales rostul luptei. Esential. Nu-mi plac razboaiele inutile, de dragul armelor. Inutil sa te lupti cu orgolii prostesti. In faza asta, primul impuls e sa ma retrag pentru ca ma cuprinde o mila si-o greata care nu ma mai lasa sa respir si-atunci plec spunand, politicos, bun-ramas. In ultima vreme m-am retras din foarte multe razboaie inutile, din greata, din mila. Si chiar fara sa mai spun "ma scuzati, la revedere". Ma tot retrag. Pe vremuri se spunea ca cel mai destept cedeaza. Nu ma consider fiinta suprema. Nu consider nici ca ceea ce las in urma va acumula o experienta corectiva prin suferinta produsa de superioritatea tacerii frumoase. Au trecut vremurile. Sunt mai mult ca sigura ca, in spate, ramane acelasi orgoliu nemasurat de "am fost mai bun", dar si o frica ancestrala de "ce ar fi fost daca". Ajunge.
Nu concurez inutil. Nu devorez feliile altora. Nu-mi trebuie teritorii ocupate. Nu vreau sa am nimic cu nimeni. Vreau un singur lucru: LINISTE! Atat.
Pe cuvant ca vreau sa ma critic numai pe mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu