miercuri, 16 decembrie 2009

de alb

Alb. E alb in jur. Totul alb. Un alb inghetat si nins. Alb rotund

Incepe sa se astearna linistea. Peste dureri. Priveam de departe idilele in alb si negru ale lumii cu lumea. Ma afecteaza? Nu. Ma gandeam sa ma trezesc tarziu intr-un du-te vino infernal... Mai bine tacerea departarii. Nu ador strigatul falsitatilor, nici matinal, nici de amiaz, nici macar la stingerea zilei. Razboaie inutile.

Mi-am admirat azi opera. Prefer de mii de ori sa fiu mandra de ceea ce fac eu, decat sa ma entuziasmez fals in fata realizarilor altora la care, apoi, sa ma stramb gratios.

Hm... Tocmai am mai tras de urechi pe careva. Ce generatie! Urasc send all-urile! Cred ca am devenit prea irascibila. Credeam ca imi trece, dar inca nu. Mai am nevoie de zile albe. Devin si imposibila. Am nevoie de Craciun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu