despre aceleasi orgolii de ieri

Oamenii au nevoie de informatie, de noutati, de mizerii, de senzational, de sex, de socializare, de bani si nu neaparat in ordinea asta. Eu asa mai avea vreo cateva nevoi, dintr-altele. Si-as mai elimina din astea vechi, mai multe. Ma gandeam ce sa dau in schimb... Cred ca nu sunt prea echitabila in actiuni, n-as mai da nimic. M-as restrange la mine. Am dat atat de multe incat simt ca mai am putin si raman goala.

Ma mai gandeam la orgolii. Iar. Vin orgolii noi peste viata. Ma uit in jur. E atata agitatie. Fiecare se zbate sa adune. Sa atragi cu orice pret atentia. Sa ajungi cat mai in fata dand din coate, mai nou si din picioare. Sa lupti. Simti ca cineva ti-ar putea-o lua inainte...ii dai scurt un pumn in stomac si treci peste el. E o lupta salbatica si urata. Nu mai exista nicio eleganta de fandare. Nu mai exista scuze. Nu mai exista pronumele de politete. Nu mai folosim decat loviturile, cat mai multe, cat mai dureroase, cat mai directe si cat mai sub centura. Ne-am uitat calitatea de oameni.

Eu scriu aici cuvinte. Nu dau nici informatie, nici noutate. Nimic senzational. La mine nu vine lumea sa intrebe. Nu vreau sa atrag pe nimeni la mine. Scriu pentru mine. "Terapie de jurnal". Am constatat ca functioneaza. Astern cuvinte ca sa imi pot reface literele din mine. La baza sunt sunet. O semiotica primitiva din care incerc sa renasc o alta, mereu.