Tocmai ce am citit o intamplare trecuta la categoria "amintiruri". E un personaj care scrie mult si corect. Daca n-ar fi femeie si agresiva pe deasupra, m-as indragosti de ea. Are asa un stil bataios, obositor, sudist, da` haios. O citesc rar, in special cand am nelinisti ortografice si uit sa dorm cu doom-ul la cap. Nu-mi place latura de femeie fara prunci, cu idealuri educative la palarie. Mi-ar placea s-o intalnesc dupa, sa stam la o cafea fara ifose. Nu-mi place misoginismul ei ca prea seamana cu al meu.
Revin, mi-a placut frantura de memorie rascolita. Era despre unul cules si hranit, fara explicatii, fara amoruri de-o noapte. Avea barba si picta biserici. Mai era si-un comentariu cu diacritice. Unul care nu mai picteaza pentru ca face grafica pe electronic. M-am rascolit si eu ca memoria. Devin mai misogina si mai invidioasa. Nu e frumos. Nici sanatos nu e. Doar ca mi-e dor de-o amintire. Pot?
As scoate si eu din sac ganduri care au fost. Parca ar fi duminica si m-as scalda sa plec in lacasul cu rugi si copilarie. M-as vrea acolo, pe dealuri cu flori. Sa vina el. Sa-mi picteze sufletul. Sa-mi cante o ruga. Sa-i mangai barba. Sa-i sarut ochii. Sa fie albastru. Sa stea o viata, toate vietile, cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu