vis

Recitesc. Buna dimineata cui? Tie! Pentru zilele cand am sa ma joc cu degetele rasfirate prin parul tau, prin firele tale de barba, printre clipele pe care am sa le construiesc eu.

Azi-noapte am visat sfarsitul lumii. Se facea ca se clatina universul sub soare-apune. Se unduiau liniile si muntii. Si-apoi am zburat, si-am inotat strigand, cautand. Si erau valuri imense care deveneau gelatina si nu mai cadeau peste mine. Era o apa multa si mare, pamantie. Apoi a devenit curata si, cand sa-mi cada pe umeri, s-a oprit brusc. Un vis ciudat. Oare cum mi-as construi clipele cu tine? Oare existi? Oare m-ai trage din calea prapadului in bratele tale? Ce departe esti. Sau nu mai esti. Sau nici nu vei fi. Sunt tot eu, singura, luptand cu apele pamantii, inotand, trezindu-ma in duminici cu multe pacate, rugandu-ma sa-mi fie iertate lenea-virtute si norii-ganduri.

Am fost copil. Inca mai sunt. Inca mai vreau sa ma joc cu degetele rasfirate prin parul tau, prin firele tale de barba. Clipele le construieste Dumnezeu. Eu doar visez.