Sa nu ma tem. Oare de ce nu trece frica prin mine? Oare de ce se opreste si ma paralizeaza? Ma tem. De propria umbra uitata singura pe tarana uscata. De nevenire. De frig.
Frica ucide. Clipele mele cad secerate de necuvinte. De tacerea in care-ai plecat. De liniste. De pustiu.
Am ramas doar eu. Oare de ce atata pustietate in jur? Oare unde e lumea? Oare de ce nu ma pot misca? Oare cum ar fi sa imi canti? Am uitat.
De prea multa frica am ramas doar eu, uitata, inghetata, seaca, pustie, rece, singura. Candva m-ai invatat sa inving. Acum unde esti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu